Pana recent, nu mi l-am imaginat vreodata pe Ion Cristoiu cu un turban pe cap, dar deunazi mi-a amintit, involuntar, de mullahii ce fac parte din pragmatica structura de putere de la Teheran, nevoiti a realiza, pe parcursul ultimelor saptamani, ca risca sa piara chiar pe mana prozelitilor aflati la carma tarii.
Ca si revolutia iraniana, o mare parte a mass-media autohtone se afla, la randul ei, pe mainile unor personaje pe cat de zbuciumate, pe atat de implacabile. Dan Voiculescu este, probabil, figura cea mai emblematica. Ajunge sa te uiti succint la emisiunile TV si/sau la continutul publicatiilor controlate de moguli pentru a te dumiri ca patronii nu prea se dau in vant dupa jurnalisti cu o gandire autentic independenta, decisi sa redea evenimentele neintimidati si nepartinitori. Cel putin in cazul lui Voiculescu, motivele pentru care a intrat pe piata mass-media sunt clare: canalele tv si publicatiile detinute urmau sa-i prezinte activitatile publice intr-un mod cat mai ceremonios, desi povestea vietii sale ramane una greu de transformat intr-o capodopera pana si pentru romancieri de talia unui Balzac sau Scott Fitzgerald. Din nefericire, jurnalistii care sperasera ca aderarea Romaniei la UE va induce, inerent, schimbarea si, in timp, posibilitatea explorarii detaliate a cotloanelor mai intunecate ale politicii si afacerilor indigene au fost nevoiti sa se trezeasca, pana la urma, la o cruda realitate. Intre timp, destui au ajuns fie izgoniti de la locurile de munca sau au renuntat benevol la exercitarea profesiei, fie si-au temperat zdravan spiritul critic.
De presiuni au parte insa si acei jurnalisti care au decis din varii motive – varsta, vederi politice, bani, rivalitati personale – sa nu puna umarul la intemeierea unei Romanii curate si pluraliste. Aidoma mullahilor iranieni, i-au preferat pe fundamentalisti acelor forte care asp
