Să vorbim din nou despre durere, eternul nostru inamic, dar şi aliat în lupta cu boala. Disuria este senzaţia de durere, disconfort, arsură care însoţeşte urinarea. Este o acuză mai frecvent întîlnită la femei, considerîndu-se că circa 20% din femeile cu vîrsta cuprinsă între 20 şi 55 de ani au cel puţin un episod de acest fel în fiecare an.
Să vorbim din nou despre durere, eternul nostru inamic, dar şi aliat în lupta cu boala. Disuria este senzaţia de durere, disconfort, arsură care însoţeşte urinarea. Este o acuză mai frecvent întîlnită la femei, considerîndu-se că circa 20% din femeile cu vîrsta cuprinsă între 20 şi 55 de ani au cel puţin un episod de acest fel în fiecare an.
Cele mai frecvente cauze sînt: infecţii ale tractului genito-urinar – cistite, uretrite (cel mai des cu transmitere sexuală, produse de gonococ, chlamidia, herpes), prostatită, vaginită (atrofică, bacteriană, candidozică, tricomoniazică) –, traumatisme locale (cel mai des de natură sexuală), iritanţi chimici locali (detergenţi, săpun, gel de duş, săruri de baie, spermicide, lubrefianţi), pielonefrite, tumori (adenom sau cancer de prostată, cancer al vezicii urinare), litiază urinară, unele boli autoimune (sindromul Reiter, boala Behcet), efectele adverse ale unor medicamente (ciclofosfamidă, dopamină, unele antidepresive).
Simptome
Avînd etiologie variată, disuria trebuie apreciată într-un context clinic, împreună cu simptomele asociate. Urinările frecvente, cu dorinţa imperioasă de a urina, pot atrage atenţia asupra existenţei unei cistite, prostatite, litiaze, tumori. Febra înaltă, însoţită de frisoane, greaţă, vărsături pot semnala existenţa unei pielonefrite. Prezenţa mîncărimilor şi iritaţiei locale orientează spre o reacţie alergică. Veziculele şi ulceraţiile în zona genitală indică o infecţie herpetică. Durerile în partea inferio