În urmă cu cîţiva ani nu existau cartonaşul galben, ridicatul coechipierului la margine, tuşa rapidă, arbitrajul video şi intrarea la cabine în pauză
Transpiraţie şi sînge, muşchi încordaţi la maximum, ardoare, bărbăţie. Rugbyul în mai multe cuvinte. Un sport practicat de domni, care a suferit anumite transformări tocmai pentru a fi spectaculos. Deşi de-a lungul anilor faţa acestui sport s-a schimbat constant.
"Rugbyul s-a jucat mereu la fel. Se joacă şi se va juca cu inima", a concluzionat ieri preşedintele FRR, Alin Petrache, cel sub conducerea căruia echipa naţională s-a calificat la Cupa Mondială din 2011 după victoria obţinută sîmbătă în faţa Uruguayului. "Este adevărat însă că între timp s-au mai adus unele ajustări regulamentului de joc", a continuat fostul căpitan al "stejarilor". Înainte de 2000 nu existau multe dintre regulile de acum: eliminarea temporară, ridicatul coechipierului la margine, tuşa rapidă, arbitrajul video, intrarea la cabine în pauză.
Şi transformarea rugbyului continuă. De la 1 decembrie 2010 se întăreşte "politica de toleranţă zero" privind placajele periculoase, iar de la 1 ianuarie 2011 va exista posibilitatea ca pauza să dureze 15 minute în loc de 10m cît este în prezent. "Toate aceste schimbări s-au făcut cu scopul de a oferi mai mult spectacol", a spus Alin Petrache.
Reguli noi
- introducerea cartonaşului galben; se sancţionează anumite infracţiuni pe teren; jucătorul care primeşte cartonaşul galben este eliminat timp de 10 minute; cartonaşul roşu exista şi înainte;
- ridicarea coechipierului la margine este acum permisă; jucătorii trebuie însă să aştepte pînă cînd balonul părăseşte mîinile celui care repune; un astfel de gest era sancţionat înainte;
- repunerea rapidă; un jucător poate arunca balonul de la margine, la o distanţă de 5 metri, către un
