Probabil subconstientul meu tinde sa traiasca intr-o lume ideala. Rabufnirile de orgoliu, frustrarile, neimplinirile il umplu de indignare. In fondul meu profund, am crezut probabil ca literatura va schimba lumea. Opiniile. Mentalitatile. Desigur, dupa cum vedeti, m-am inselat. Literatura nu poate schimba lumea. Unii nu acorda poeziei nici o sansa, altii insa sint ceva mai optimisti, iar altii, ce-i drept, foarte putini, se arata de-a dreptul entuziasti, afirmind, printre altele, ca lumea neputind renunta la partea ei spirituala, se va intoarce de la stiinta la metafora, iar poetul, ca in perioada tribala, va juca un dublu rol, de mag si de terapeut al tarelor spiritului. In acest sens, marii si micii bolnavi cronici sau mai putin cronici vor fi adusi in niste saloane speciale, instalati in paturi suprapuse si conectati la un poet sau altul, pentru a fi vindecati de diferite boli, in prezent incurabile. Eminescuva vindeca, de pilda, melancolia, nostalgia, ipohondria, gigantismul si ciudata boala SIDA. Esenin- singuratatea, paranoia, parafrenia, tuberculoza, stenoza mitrala, ramolismentul intelectual, paralizia progresiva, bilbiiala ideologica si cancerul pulmonar. Poe- teama, frigurile galbene, alcoolismul, ciuma, lepra uscata si lepra umeda si toate bolile cerebrale. Bacovia- isteria, schizofrenia, ulcerul gastric si ulcerul duodenal, epilepsia, icterul, ciroza! Baudelaire- oligofrenia sociala, sifilisul, nihilismul, necrofilia, scleroza, artroza, psihoza hipotimica discordanta, tembelismul si multe altele. Shakespeare- celelalte boli: zgircenia, prostia, batrinetea, invidia, aroganta, senilitatea, lacomia, laudarosenia, gelozia, ipocrizia, demagogia, limbutia, pornografia, cleptomania, mitomania, servilismul, arivismul, crestinismul, fesenismul, timpenia crasa etc, etc. (Stiut fiind faptul ca in general poetii sint si ei niste bolnavi cronici si mai mult decit pe j