Gestul Procurorului General de a dezvălui gravele ilegalităţi comise de Dan Voinea din nevoia de a fi slugă merită salutat. Prin acest gest nu atăt lui Ion Iliescu i s-a făcut dreptate, căt lui Nicolae Ceauşescu.
Procurorul general al Romăniei, Laura Codruţa Kovesi a convocat vineri, 6 decembrie 2007, presa de toate culorile pentru a anunţa infirmarea urmăririi penale in cazul lui Ion Iliescu. Decizia de infirmare a urmăririi penale de către Procurorul general al Romăniei n-are nimic ieşit din comun. Avocaţii fostului preşedinte au atacat Rezoluţia de incepere a urmăririi penale in cazul evenimentelor din 13 iunie 1990 invocănd grave ilegalităţi comise de Dan Voinea. Procurorul general a cercetat dosarul şi a constatat grave incălcări ale normelor de procedură, ba chiar şi ale legii. Ca ieşit din comun poate fi considerat gestul Laurei Codruţa Kovesi de a face din decizia sa pretextul unui intreg carnaval mediatic.
Ieşit din comun, desigur, intr-o ţară normală, ajunsă şi rămasă in hotarele civilizaţiei europene. Romănia nu e insă o ţară normală. E ţara lui Traian Băsescu, in care justiţia se face la televizor, cetăţenii sunt condamnaţi in direct, in faţa camerelor de luat vederi, iar procurorii au drept indrumător al activităţii lor nu Codul Penal şi Codul de Procedură Penală, ci trusturile de presă la care acţionar spiritual principal e Traian Băsescu. In consecinţă, intuind că decizia sa va stărni reacţia unor grupuleţe zise şi organizaţii ale societăţii civile şi a unor năimiţi, zişi şi analişti, Laura Codruţa Kovesi a simţit nevoia unei justificări publice a deciziei sale. Momentul trece insă dincolo de aprecierea, ieşit din comun, pentru a deveni, de science-fiction, prin iniţiativa Procurorului General de a se lansa intr-un veritabil rechizitoriu la adresa lui Dan Voinea, procurorul care a semnat in 19 iunie 2007 Rezoluţia de
