In cautarea Pestelui cel mare Oare ce-ar trebui sa facem pentru ca, in ultimul ceas ce ne este dat a-l trai pe acest pamant, sa ne treaca prin fata ochilor toti cei dupa care am tanjit de-a lungul In cautarea Pestelui cel mare
Oare ce-ar trebui sa facem pentru ca, in ultimul ceas ce ne este dat a-l trai pe acest pamant, sa ne treaca prin fata ochilor toti cei dupa care am tanjit de-a lungul vietii, sa ne intalnim cu toate nascocirile noastre, ca si cum cineva ne-ar acorda, in clipa din urma, un atestat, o hartie doveditoare cum ca nu am fost niste mincinosi, ci doar visatori? Poate, asa, ne va fi mai bine "dincolo". Daca ar fi sa ne luam dupa Edward Bloom, din Pestele cel mare (Big Fish), nici nu trebuie sa ne dam, neaparat, peste cap. Tot ceea ce am avea de facut ar fi sa ne ducem viata cu convingerea ca unui "peste mare i se cuvine un iaz mare". In lumea povestilor ne putem simti exact ca pestele in apa. Eroul lui Tim Burton si-a trait viata ca pe o poveste. Ar mai fi, insa, un amanunt: aceasta trebuie transmisa, lasata mostenire, numai astfel minunile ei ne vor insoti pana la ultima suflare. Bloom (Albert Finney la batranete, Ewan McGregor in anii tineretii) nu a prididit niciodata sa plasmuiasca. Era de ajuns sa-l intrebi cat este ceasul, pentru a se asterne pe istorisit, spre disperarea fiului sau. Cica ursitoarele l-au trimis pe carari necunoscute, prin paduri in care nici copacii nu-i vor binele, darmite corbii sau paianjenii. Rasplata va veni o data cu intrarea in pasnicul orasel numit Spectre, cu casutele lui ca de turta dulce si cu locuitori atat de grijulii si curati, incat isi lasa incaltarile la bariera, atarnate pe o sfoara care, doar cand bate vantul, se leagana putin cam amenintator. Pe aleasa inimii, "fata cu narcise" pe post de "printesa indepartata", ghicita de o vrajitoare cu ochi de sticla (Helena Bonham-Carter), o va cuceri tot ca i
