Daca tot am dat gata "Regele Carol I al Romaniei", eseu publicat de Paul Lindenberg, in 1904, ar fi cazul sa trag cateva concluzii. Destul de greu: volumul se inscrie glorios in literatura de curte. Daca tot am dat gata "Regele Carol I al Romaniei", eseu publicat de Paul Lindenberg, in 1904, ar fi cazul sa trag cateva concluzii. Destul de greu: volumul se inscrie glorios in literatura de curte.
Daca ar fi sa credem acestui jurnal de curte, destinul lui Carol I pe meleagurile carpatine e marcat de manifestarile de simpatie ale maselor populare. Nu orice manifestare de simpatie, ci manifestari de simpatie amintind de lumea lui Caragiale.
Carnavalul debuteaza din chiar clipa cand Carol I nu e inca Principe, ci doar un simplu cetatean.
La 21 mai 1866, dimineata, Carol I si Ion C. Bratianu ajung la Craiova, dupa ce, in seara zilei anterioare, coborasera de pe vas la Turnu Severin. La Craiova, scrie Paul Lindenberg, oaspetele "fu primit in aclamatiile unei multimi compacte si unde in fata unui cort improvizat din ramuri verzi, primarul ii ura din toata inima bun sosit, in timp ce o ploaie de flori si ghirlande se revarsa asupra inaltului oaspete". Chestia asta, cu aruncatul florilor in Inaltul Sosit, nu e o noutate. Scrie I.G. Valentineanu in "Alegerea, detronarea si inmormintarea lui Cuza Voda", Bucuresti, 1898: "Calul domnitorului calca pe buchetele aruncate de la toate ferestrele si toate etajele, si dintre cele ce cadeau pe cal Domnitorul, cu afabilitatea Sa recunoscuta, le arunca cu mina Sa pe la ferestrele ocupate de dame".
Extraordinar! Parca n-ar fi fost Ceremonia Plebiscitului, ci un meci de handbal masculin-feminin! Bucurestii ii ofera Principelui culmea culmilor in materie de iarmaroc politic:
"In spatele trupelor se inghesuiau multimi de oameni, la fel pe strazile pe care nu te puteai misca decit pas cu pas in mijlocul tumul