Nu, orice, dar in pat, nu. Copacii dormeau in picioare, iar pasarile - cocotate pe crengi. Ce nevoie avea Oliver de pat?! Meditind asupra naturii, Oliver trasese concluzia ca "nici un animal salbatic nu este bolnav psihic", cu atit mai putin plantele ce cresc pe cimp. Pentru a se feri de orice degenerescenta, transmisa prin intermediul nebuniei generale, masterandul se gindi sa treaca granita dintre cele doua regnuri, transformindu-se intr-un copac. Invatatura sa nu trebuia sa ramina totusi doar intre ramuri, ea trebuia transmisa lumii prin viu grai. De aceea trupul lui Oliver, lepadindu-se de frunze, se acoperea si de penaj. Planind in aer, Oliver avertiza printr-un croncanit umanitatea de raul ce salasluia inlauntrul ei. Da: sfirsitul lumii vechi era aproape. O lume noua si umbra unui nou Mesia cresteau la orizont. Adevarurile noii lumi, Oliver le propovaduia prin ciripit. El era noul Mesia sau poate doar un vestitor al sau. Oliver avea menirea sa scape noua lume de blestemul muncii vechi. Zburind de pe un acoperis pe altul, masterandul ajunse la poalele Manastirii Birnova, unde slujea staretul Pahomie, impartasindu-i cite ceva din invatatura sa. Staretul il asculta cu blindete, tot clatinind din barba. Era si el de parere ca munca e o nebunie. Conchise insa ca singura cale de salvare e pocainta si acceptarea invataturii sfintilor apostoli... Asculindu-l, masterandul se enerva. "Daca n-ar fi fost Pavel, n-ar fi fost nici Marx, nici Lenin - profera el. N-am sa ma rog...". Urechile lui Pahomie nu puteau asculta o astfel de blasfemie fara sa se inroseasca. Staretul isi ridica barba catre ceruri si-l afurisi. Oliver il blestema, la rindul sau, dupa care, deshizind o usita in perete, se urca in clopotnita. De acolo, masterandul, leganindu-se pe fringhie, isi transmise prin intermediul clopotelor adevarul pina adormi. Se trezi a doua zi tronind pe un taburet inalt in mij