Dupa patruzeci de ani Acum patruzeci de ani, in noaptea de 20 spre 21 august, tancurile fostei Uniuni Sovietice si trupele aliatilor din Ungaria, Polonia, Bulgaria si Republica Democrata Germana invadau Cehoslovacia pentru a innabusi Primavara de la Praga, adica miscarea reformista in favoarea intereselor nationale si de eliberare politica initiata de Alexander Dubcec. Observ ca multi autori vad in acelasi fel actuala actiune a
Moscovei in Georgia. Deosebirile, pe care nu le-am vazut prezentate nicaieri, sunt mai mult decat evidente si asupra lor vreau sa ma opresc in cele ce urmeaza. Acum patru decenii, Leonid Brejnev era liderul unei superputeri mondiale in plin Razboi Rece cu Statele Unite si NATO.
URSS, principala forta a Tratatului de la Varsovia, elimina socialismul cu fata umana dintr-o tara aflata in propria sfera de influenta. Dupa destramarea URSS si trecerea la capitalism in toata Europa de Est, acum cand Statele Unite joaca rol de lider mondial, reactia tandemului Putin-Medvedev la o banala galceava intr-o regiune separatista georgiana a surprins pe toata lumea.
Nimeni nu s-a asteptat ca ursul sa se trezeasca din hibernare, dovada cea mai evidenta fiind incapacitatea lui Bush, aflat alaturi de seful guvernului de la Kremlin la festivitatea de deschidere a Jocurilor Olimpice in China in chiar ziua declansarii operatiunilor militare in Osetia de Sud, de a avea o reactie si de a stopa conflictul in fasa.
Se pare ca rusii au asteptat aceasta scanteie, profitand de contextul international ambiguu pentru a arata ca Razboiul Rece e departe de a se fi incheiat, victoriile americane de pana acum fiind doar de moment. Era inevitabil un conflict, mai ales ca se apropia cu pasi repezi integrarea in NATO a Georgiei si Ucrainei. Conducerea Rusiei speculeaza la maximum slabiciunea externa a americanilor angajati militar in Irak, af
