Sfântul Haralambie, pomenit în calendarul ortodox la data de 10 februarie, protejează împotriva bolilor de tot felul. "Lui Haralambie i-a dat toate boalele şi le trimite la cine vrea. El umblă cu boalele şi dacă lucrează cineva, sfântul trimite câte o boală asupra lui." (Th. Speranţia- "Răspunsuri la chestionarul de sărbători păgâneşti"). Cu multă vreme în urmă, când ciuma bântuia încă prin lume, Haralambie era singurul în stare să o ţină în frâu. Pentru că în popor el este închipuit uneori ca fiind un schelet ce umblă din sat în sat ţinând în mână o coasă, gospodarii îi cinstesc ziua prin nelucrare, ca să fie feriţi de boli sau chiar de moarte timpurie.
Ofrande
Tot în această zi, femeile obişnuiesc să împartă colivă sfinţită, colaci sau turte ca să nu-i mânâie pe cei de pe lumea cealaltă. Colacii sfinţiţi se frâng în bucăţi, păstrându-se spre a fi mâncate atunci când bolile dau târcoale. Şi tot pentru cei răposaţi se mai frige şi câte o pasăre sau se fac plăcinte cu carne de pui, ofrande care au rolul de a îndepărta eventualele necazuri. În gospodării, păsările sunt foarte importante, iar pentru a le proteja li se dă să mănânce o dată pe an seminţe de grâu din cel mai bun, sfinţit la biserică. Pentru a ţine departe ulii, gospodarii pun lângă pragul uşii şi lângă horn două pietre ca astfel să împietrească şi mult temuta pasăre. Şi nu degeaba, căci nu poate fi închipuită gospodărie în care să nu se pregătească bucatele tradiţionale de sărbătoare şi ouăle roşii închistrite.
Oul soare
O poveste populară spune că demult tare era un om care avea un ou pe care-l ţinea ferit de ochii celorlalţi, ascuns într-o ladă. Un vecin, curios să vadă ce lucru fără seamăn stă ferecat, a pândit când nu era nimeni în casă şi a deschis lada. Pe dată oul s-a transformat în soarele care străluceşte ziua.
Ritualic se punea câte un ou în faţa boilor înai
