- Istoric - nr. 983 / 28 Martie, 2012 Astazi, 28 martie 2012, se implinesc 18 ani de la trecerea in eternitate a generalului Stefan Gusa, nascut in ziua de 17 aprilie 1940, in satul Spataru, judetul Buzau, din taranii Gheorghe si Maria Gusa, care i-au dat numele unui sfant, Stefan, nume de care nu s-a dezis niciodata, nici macar in momentele cele mai grele ale revoltei de la Timisoara din 16-19 decembrie 1989. Multe suferinte a indurat generalul Stefan Gusa in acea grea misiune de a salva Timisoara, si apoi toata tara. Prima, la plecarea din Bucuresti, cand l-a imbratisat generalul Milea, spunandu-i: "Dumnezeu sa te ajute! Ai mare grija!” A doua, cand a vazut dezastrul de la Timisoara, in care a fost atrasa si armata, la care tinea foarte mult. A treia, cand a observat tendinta crasa a primului secretar al Timisoarei – Balan, de a-si declina raspunderea in fata publicului adunat la intreprinderea ELBA, spunand generalului: "Ce vii, omule, cu armata aici?” Si, in mod deosebit, sfidarea tovarasului Coman, in plenul conducerii superioare de partid de la Timisoara, adresandu-i-se: "Seful Marelui Stat Major s-a speriat de cateva muieri.” Raspunsul ferm al generalului Gusa: "Acolo au fost adevarati oameni!” i-a dezarmat pe cei doi politruci, dar suferinta a ramas. A patra suferinta a fost cand a trebuit sa ii ocoleasca pe Emil Bobu si pe Dascalescu, trimisi special la Timisoara pentru a-l determina pe general sa zdrobeasca demonstratia, tragand fara mila in oameni fara aparare. A cincea si cea mai grea a fost "tradarea” si moartea generalului Milea, Ministrul Apararii Nationale, singurul si adevaratul sustinator al ideii de a nu folosi Armata impotriva demonstrantilor fara aparare, fiind alte forte specializate de aparare si prevenire a violentei, fapt pentru care amandoi au platit cu viata, generalul Milea, in mod violent, prin impuscare, iar generalul Gusa, lent,