Când guvernanţii români au revelaţii, n-ai ce face: nu poţi decât să le dai dreptate. Bunăoară, acum: o delegaţie condusă de premierul Victor Ponta a fost în Finlanda şi a venit de-acolo cu buzunarele doldora de soluţii pentru câteva dintre problemele ţării.

Primul-ministru a constatat, cu ocazia vizitei, că Finlanda “exploatează aurul cu cianură” şi, în acelaşi timp, “are cele mai înalte standarde de mediu”. Corect. S-a hotărât să ceară asistenţă tehnică şi a ajuns la concluzia că “putem învăţa de la ei”, astfel încât “să ştim ce putem cere, ce standarde de mediu, de la orice companie, nu de la una anume, de la oricine poate şi vrea să investească în România”. Iată, în sfârşit, un punct de vedere rezonabil. Premierul finlandez a şi dat, pe loc, un fel de asistenţă, spunând că trebuie ţinut cont şi de criteriul economic, dar şi de părerea oamenilor, şi de grija faţă de mediul înconjurător.

Ministrul delegat pentru Învăţământ Superior, dl Mihnea Costoiu, a declarat că Finlanda este o sursă de inspiraţie pentru România – pentru că are un sistem educaţional foarte bun, profesori foarte bine pregătiţi şi performanţe de excepţie. Dl ministru are perfectă dreptate: e un lucru ştiut de toată lumea, există studii care arată că sistemul educaţional finlandez este cel mai bun din lume, oricine le poate citi pe Internet.

Între timp, delegaţia guvernamentală a revenit în vâltoarea politichiei româneşti, dar ar fi păcat să trecem atât de repede peste revelaţiile pe care le-a avut la Helsinki. Aşa încât aş zăbovi un pic asupra “soluţiei finlandeze”. Asistenţa tehnică e, desigur, foarte utilă: nu ne strică să aflăm de la alţii, mai experimentaţi, cum se face exploatarea cu cianură sau cum se construieşte un sistem educaţional performant. Sau orice altceva. De altfel, asta e o discuţie lungă cât tranziţia: cum să facem să aducem în România know-how de prin ţările m