Cele două cluburi de fotbal din capitala Italiei, Lazio şi AS Roma, se detestă cumplit. O duşmănie născută din convingeri politice opuse şi diferenţe sociale. Recuperăm, în cele ce urmează, această istorie a urii; o istorie începută în 1927, când regimul fascist decidea că Roma, oraşul-capitală, trebuie să aibă o echipă capabilă să se bată de la egal la egal cu forţele din nordul ţării, de la Milano şi Torino. Într-o zi friguroasă de 8 decembrie, Neprihănita Zămislire a Fecioarei Maria în calendarul catolic, s-a „născut” şi primul meci dintre AS Roma şi Lazio. Se întâmpla în 1929, acelaşi an în care Partidul Naţionalist Fascist câştiga alegerile „democratice” din Italia cu 98,43 la sută, ocupând 535 de locuri în Parlament din... 535. Benito Mussolini îşi trăia perioada de glorie, iar fotbalul era „un mijloc de manifestare a disciplinei şi curajului sportivilor italieni”. Doi ani mai devreme, în 1927, regimul fascist decidea că Roma trebuie să aibă o echipă de fotbal capabilă să se bată cu forţele din nordul ţării, de la Milano şi Torino, iar hotărârea demnitarilor a fost unirea tuturor echipelor din capitala Italiei sub aceeaşi pălărie, AS Roma. Toate cluburile s-au conformat fără crâcnire, mai puţin Lazio. Pentru că Lazio exista din 1900, pentru că jucase deja în trei finale ale campionatului dintre regiuni, pentru că oamenii de acolo aveau în spate un general puternic, Giorgio Vaccaro, dar şi pe Il Duce, pe Benito Mussolini. Conducătorul fascist o adora pe Lazio şi sigla ei semeaţă, vulturul, era pe emblema clubului, dar şi pe uniforma sa. AS Roma şi-a ales, în schimb, culorile oraşului, roşu şi galben, iar pe siglă a apărut lupoaica, simboluri care au atras ca un magnet suporterii. Preşedintele ei era Italo Foschi, secretar al Partidului Naţional Fascist, iar baza „romanilor” s-a stabilit la Testaccio, într-un cartier muncitoresc sărac. Un conflict vechi de când l