Societatea romaneasca e roasa de multe boli. Partea proasta e ca, atit printre cei alesi cit si printre alegatori, nu pare sa existe prea mult entuziasm pentru a cauta leacurile. Odata europarlamentarele incheiate, au inceput analizele. Unul cite unul, comentatori si jurnalisti, acompaniati de politicieni, se chinuie acum in principal sa explice de ce participarea la vot a fost atit de scazuta. Politicienii anti-Basescu ne explica savant ca totul ar fi araaat altfel daca nu ar fi zapacit presedintele electoratul cu referendumul pentru votul uninominal. In plus, Vadim Tudor a descoperit brusc, dupa ce a aflat stupefiat ca partidul sau nu a trecut pragul de 5 procente, ca, pe linga seful statului, responsabil pentru nenorocirile sale si ale Romaniei in ansamblu este Nicholas Taubman, ambasadorul american. Ceilalti, comentatorii, analistii politici, au alte teorii: 1. candidatii, partidele in general, nu au explicat cum trebuie alegatorilor problematica europeana si importanta Parlamentului European; 2. poporul e scirbit de clasa politica. Realitatea e ca, in buna masura, dezbaterile si comentariile aluneca adesea in populism si sint tributare unor locuri comune deja infiltrate in discursul public. Prezenta la vot nu ar fi fost mai buna chiar daca prelegeri avintate despre Europa ar fi invadat de dimineata pina seara programele de radio si televiziune. Cit despre importanta Parlamentului European, ea fost oricum supraestimata in toate dezbaterile. Chiar daca rolul institutiei cu pricina a crescut in ultimul timp, majoritatea deciziilor cu adevarat importante se iau in Consiliul European, care ii reuneste pe sefii de stat si de guvern, sau in Comisia Europeana. De altfel, spre deosebire de ceea ce se intimpla in parlamentele nationale, europarlamentarii nu au nici macar dreptul la initiativa legislativa. Doar Comisia Europeana poate emite reglementari si directive. In pl