Lotul olimpic de kaiac-canoe a urcat ieri la 2.000 de metri pentru un cantonament care va dura o lună. Uite un grup de români nesimţiţi! Îl recunosc pe Ivan Patzaichin, îl salută pe Ivan Patzaichin, se fotografiază cu Ivan Patzaichin şi intră prin faţa lui Ivan Patzaichin, ocolind coada. Ivan rămîne sprijinit de zidul telecabinei din Buşteni, mîngîindu-şi căţeaua Blanche, o chestie alb murdar, "niţel şchioapă şi pe jumătate surdă, dar numai atunci cînd nu e aproape oarbă", după cum o recomandă, călduros, stăpînul.
O lună la 2000 de metri
Blanche urcă la Piatra-Arsă din 1992. "Eu nu mai ţin minte de cînd vin aici", spune fostul mare campion. De pe vremea "cînd eram sportiv şi ne trezeam cu promoroacă pe pături în vechea cabană". Ziua a început devreme. Cu bagaje, cu geci groase, bocanci şi urechi de pluş. Lotul olimpic de kaiac-canoe se mută pentru o lună. Schimbă Snagovul pe Bucegi, un ritual de fiecare început de an. Pentru 30 de zile.
Mere roşii
Coada e lungă. Uite o româncă de bun-simţ! Se apropie, un pic sfioasă.
- Ne putem fotografia, vă rog?
- Eu sînt de poză, doamnă?
- Dar ce, noi sîntem?! :-)
- M-aţi convins!
Dintr-o sacoşă răsar cîteva mere roşii, împărţite în grabă. O sticlă fîsîie nu prea elegant, dar atît. "Ce să beau din ăsta, că e îngheţat!", spune Silviu Simiocencu, un pic dezamăgit.
Se mută familia Simpson
Grămada de bagaje e genială în brambureala ei. Genţi cu echipament sportiv, un storcător de fructe, laptopuri, filtru de cafea, greutăţi pentru sală, bandaje.
Încet-încet, coada se mişcă. Bagajele sînt purtate de scări, din mînă în mînă. Ajunşi în preajma locului de plecare a telecabinei, se fac ultimele aranjamente. Cîte curse, cine merge cu bagajele, cine rămîne la urmă, cine va aduce simulatoarele voluminoase.
"Stimaţi telespectatori, transm