După proclamarea Republicii Populare Romăne, la 30 decembrie 1947, deţinătorii puterii absolute - comuniştii - au pus in aplicare nestingheriţi planurile de sovietizare a economiei.
După proclamarea Republicii Populare Romăne, la 30 decembrie 1947, comuniştii deţineau puterea absolută, putănd aplica nestingheriţi planurile de sovietizare a economiei. Pe "agenda" guvernului Groza a intrat imediat proiectul industrializării, care trebuia "să dea roade" incă din primul cincinal.
Campania de industrializare forţată işi are originea in URSS, fiind promovată "in exces" de Stalin in anii â30. Pe ruinele războiului civil, Lenin fusese nevoit să iniţieze "noua politică economică" (NEP), un hibrid intre economia capitalistă şi cea sovietică. După venirea la putere, Stalin a hotărăt insă că timpul experimentelor se sfărşise, iar economia sovietică trebuia să treacă la "producţia de tip socialist".
ROMĂNIA, IN "ARIA SOCIALISMULUI". Toate experimentele şi practicile sovietice au fost copiate, chiar dacă in ritmuri diferite, in Romănia. In teorie, statul de tip sovietic trebuia să devină unul al "oamenilor muncii", insă realităţile Romăniei contrastau cu acest proiect. Cei mai mulţi locuitori erau ţărani, a căror condiţie socială era deplorabilă. Muncitori erau puţini in Romănia interbelică, majoritatea in Transilvania, Banat şi Bucureşti. Insă Partidul Comunist avea planuri mari pentru oraşe şi muncitori incă de la instalarea la putere prin Guvernul Groza (la 6 martie 1945). Mai intăi, Executivul s-a preocupat insistent de aprovizionarea oraşelor, luănd măsuri drastice impotriva speculanţilor, care au devenit "vedete" ale "gazetelor de perete" sau ale ziarelor controlate de comunişti. Incepănd cu 1946 s-a introdus sistemul cotelor obligatorii pentru ţărani, care au fost constrănşi să văndă o parte din recoltă către stat, la preţuri stab
