Sculptorul Mircea Roman construieşte în lemn o lume plină de întrebări. Galeria Anticariat “Curtea Veche” de pe strada Franceză din Bucureşti, loc binecunoscut pentru ştiinţa curatorului său de a propune publicului întotdeauna piese rare şi perfect argumentate estetic, găzduieşte, până la 22 noiembrie, expoziţia de grafică şi sculptură a artistului Mircea Roman. Stabilit din 1992 la Londra, sculptorul Mircea Roman este unul dintre artiştii foarte apreciaţi din Marea Britanie, reuşind, ca şi prietenul său mai vârstnic Paul Neagu, să-şi atragă entuziasmul criticii şi publicului.

S-a născut în Târgul Lăpuş, în 1958, a absolvit Academia de Arte Plastice “Ion Andreescu” din Cluj în 1984 şi s-a remarcat imediat, în cadrul Atelierului 35 din Bucureşti, prin forţa expresivă a lucrărilor, prin ineditul folosirii lemnului şi culorii în sculptură.

Omul pe dos şi ipostazele sale

Subiectul preferat al artistului este omul şi, de multe ori, propria imagine. Nu imaginea copiată după natură, ci aceea interioară, cu toate naivităţile, întrebările, neliniştile şi strigătul de disperare. Din lemn vechi, dar mai ales din jelutong, lemn malaezian colorat şi uşor, în combinaţie cu stejar sau mahon, se întrupează personajele sale paralelipipedice, cu capete hieratice amintind de monumentalitatea artei egiptene, cu picioare mari, de obicei fără braţe, în poziţii expresioniste.

Există o întreagă galerie de personaje, de la “Omul Barcă” la “Omul Alb”, la “Autoportret la 30 de ani”, la “Omul cu braţele întinse”, “Nevinovatul”, “Un om întreg”, la personaje feminine cu coafuri egiptene şi rochii trapez, transparente (“Fusta”) sau “Omul pe dos”… O mulţime de ipostaze ale umilinţei, ale nimicniciei condiţiei umane. Nu o dată, “portretizarea” este realizată cu umor, ca în cazul “Rochiei roşii”, sculptură având deschiderea de clopot la picioa