"Unde ne sint moldovenii ? Prin ce razboaie trecura de nu se vazu nici o urma de picior la Iasi, Botosani sau Neamt? Prin ce vitejii politice se spulberara rindurile lor? ", grai cronicarul dupa fuziunea liberala Epopeea orgoliilor moldave s-a incheiat, dupa ce PNL si Partidul Moldovenilor au decis sa fuzioneze. Cea mai ambitioasa initiativa politica locala de dupa 1989, structurata in jurul unui ciudat ethos regional, nu a mai rezistat la gindul probei alegerilor generale. Disparitia PM nu este o tragedie. Pina acum, acest partid, in afara de a sensibiliza si valorifica politic o anumita frustrare, nu a reusit sa puna in aplicare nici unul dintre scopurile pentru care ar fi fost infiintat. Pentru acest fapt i-ar fi trebuit tocmai ceea ce nu putea avea niciodata ca partid regional: pondere nationala, cu o reprezentativitate parlamentara capabila sa sustina si sa finalizeze un demers legislativ complicat, care sa scoata Moldova din inapoiere. Intr-un fel, deznodamintul politic al PM era previzibil. In alegerile locale a atras voturi in functie de notorietatea pe care liderul partidului, Constantin Simirad, o cistigase. O victorie personala, intr-un partid extrem de personalizat, era singura ce putea fi obtinuta. Mai departe, in lupta pentru generale, PM nu ar fi avut nici un cuvint de spus, raminind cantonat intre colinele Iasului. PM risca sa se inscrie pe o traiectorie anonima, pur figurativa, daca nu ar fi gasit cu rapiditate umbrela unui partid cu reprezentativitate nationala. Dar de ce tocmai liberalii? Nu cumva Simirad, mai apropiat de vechea matca a Aliantei Civice, care a ramas mai fidela PNTCD, respectiv CDR, si-a calculat gresit intrarea in marea politica? Dimpotriva. Pragmatic, Simirad intelege ca a te pozitiona alaturi de PNTCD in acest an electoral inseamna a incasa gratuit nemultumirile fata de o guvernare la care, de fapt, nici nu a fost partas. Si apoi