"Ziarul de Iasi" a reusit sa patrunda in universul "emo", noul trend din rindul adolescentilor. Cine sint, ce fac, cum se imbraca, unde isi aranjeaza frizurile. "Pune-l la pamint! Este un emo". "Uite-l ce fata are! Ba, sinucigasule"! Acestea sint doar o mica parte din injuriile, afirmatiile rautacioase pe care reprezentantii trendului emo le aud uneori pe strada. Ii vedem zilnic: in parcul Voievozilor, in parcul de la Gulliver, trecind pe linga noi. Se imbraca in negru, au frizuri ciudate, multe accesorii, parul negru, colorat. Considerati pina nu demult niste ciudati inofensivi, reprezentantii miscarii emo au atras atentia si ingrijorarea opiniei publice romanesti, atunci cind asta primavara, o adolescenta din Bucuresti care s-a sinucis a fost asimilata acestei grupari. Din acel moment, a fi emo a devenit aproape un stigmat, eticheta unei "boli" periculoase a adolescentilor. Reprezentantii "emo" considera insa nedreapta aceasta categorisire si spun ca cei care comit acte radicale sint minoritari, refuzind definitia data de o parte a presei potrivit careia a fi "emo" inseamna a fi un depresiv cu obsesii de sinucidere. Pe de alta parte, psihologii ii fac atenti pe parinti la acest fenomen, chiar daca in Romania nu are amploarea din alte state, unde a aparut deja legislatie "anti-emo". Sint acesti tineri in pericol pentru ei insisi? Inca dinaninte de Revolutie, dar si cu mult dupa inceputul anilor '90, tinerii care purtau parul lung sau aveau creasta, blugi taiati sau haine din piele erau dispretuiti si exilati de societate. Pe atunci se asculta rock, se gindea agresiv, se visa puternic, se dorea cu pasiune pentru ca vremurile erau inchegate astfel. Adolescentii au incercat dintotdeauna sa iasa in evidenta, sa se diferentieze de marea-masa, sa isi gaseasca propriul spatiu in interiorul unui grup in care se gindeste la fel, se poarta aceleasi "toale", se asculta aceeasi