E medic specialist de urgenţă şi face naveta la spital. Stă cu socrii ei, are 35 de ani abia împliniţi, un băieţel de 5 ani şi-un un soţ la fel de bugetar ca şi ea. Mai are un Tico, două credite la bănci (unul pentru maşină şi altul pentru renovarea apartamentului). Gărzi de câte treizeci de ore, pline de pacienţi băuţi, bătuţi sau închipuiţi. Nu are medicamente, material sanitar şi nici asistente. Nu are aşteptări de la sistemul sanitar românesc.
"E foarte greu să lucrezi când nu ai suficiente medicamente, material. Spitalul nostru e destul de bine dotat, dar medicamentele îmi ajung strict pentru urgenţele grave, de-aia şi trimit rudele să cumpere medicamentele administrate. Din fericire, nu-s aşa scumpe. Am făcut şi eu o dată comandă de adrenalină, nu e scumpă, dar ar fi dacă ne-am face un obicei din a cumpăra tot ce-avem nevoie", oftează medicul specialist de urgenţă de la Spitalul Municipal Medgidia.
Gabriela Chiriac a intrat de gardă duminică la ora 8:00. O termină luni la 8:00, după care rămâne în urgenţă la programul zilnic. Cel puţin 29 de ore. Nu ştiu cum reuşeşte să rămână trează şi mai ales atentă. Este singurul medic pe toată secţia. "Sunt trei asistente pe tura de zi, una sau două infirmiere, un registrator medical, doi brancardieri şi un îngrijitor curăţenie. Pe tura de noapte e mai greu, rămân doar două asistente. Îşi recuperează liberele obligatorii, că banii li s-au reţinut."
Camera de evaluare şi tratament imediat e locul de primire. Intră o pacientă. Are un junghi în spate. "De când?" "De trei zile." E investigată şi i se administrează un calmant. Medicul o caută în calculatorul de pe birou. "Avem un program care gestionează baza de date a cazurilor spitalizate la noi din 2006 încoace. Ea vine adesea. Sunt mulţi care vin la noi, că-şi mai fac o analiză, un EKG..."
ŞASE NITROGLICERINE
Uşa e
