În Războiul din Vietnam s-au folosit de trei ori mai multe bombe decât în al Doilea Război Mondial. Pentru a distruge vegetaţia şi a mări vizibilitatea, americanii au aruncat, timp de zece ani, tone de erbicide exfoliante (un amestec de cherosen, diesel şi dioxină), cunoscute sub numele de agent orange. Dna dr. Marinela van den Heuvel-Olăroiu scrie la rubrica „Jurnalul unui medic cosmopolit“ despre sindromul provocat de agentul orange şi despre urmările pe termen lung ale războiului.

Timp îndelungat (din 111 î.Ch. până în 938 d.Ch.), Vietnamul fost unul dintre statele vasale sau o provincie a Chinei, ceea ce a avut o puternică influenţă asupra limbii, culturii, structurilor statului şi religiei. Limba vietnameză a fost mult timp scrisă cu caractere chinezeşti, până când câţiva colonişti vestici au introdus Quoc ngu, o transcriere cu caractere latine a limbii vorbite, ce se menţine şi azi. Unul dintre primele state vietnameze s-a numit Dai Viet Quoc (în traducere liberă, Marele Regat Viet) şi a fost recunoscut la acea vreme de împăratul chinez. Dacă nordul Vietnamului a fost ori independent ori sub control chinez, sudul, constitut în jurul deltei Râului Roşu, a existat sub influenţa mai multor regate, Funan, Champa şi al khmerilor. În 1802, dinastia Nguyen a preluat puterea şi a stabilit capitala la Hué, pe malul Mării Chinei de Sud, proces sprijinit de coloniştii francezi în schimbul unor privilegii. În octombrie 1887, francezii constituie Indochina, prin anexarea Vietnamului, Cambodgiei şi Laosului. În teritoriile ocupate, ei vor practica o politică brutală de opresiune, ceea va genera, între cele două războaie mondiale, numeroase mişcări de rezistenţă populară şi apariţia de lideri naţionali, printre care Ho Chi Minh. Sub conducerea lui, gherilele vietnameze de ideologie comunistă preiau puterea în cea mai mare parte a ţării. Înfrângerea garnizoanei