Chestiunea autenticităţii plăcuţelor descoperite recent în Iordania se apropie cu paşi repezi de lămurirea ce i se cuvine. În acest moment, deşi nimic nu este absolut sigur, cea mai plauzibilă ipoteză este cea a inautenticităţii acestora. Ceea ce fascinează nu este, însă, faptul că lucrurile stau astfel, ci, mai degrabă, demn de un policier este modul în care a fost probată respectiva concluzie. Intriga are şi o “morală”. Evident, o voi păstra pentru finalul poveştii.
În urmă cu patru ani, beduinul israelian Hassan Saeda decidea că a sosit momentul evaluării averii familiei sale. Era vorba, în special, despre 70 de cărţi din plăcuţe de plumb legate în inele pentru a alcătui mici volume pentru un buzunar foarte rezistent şi pentru un interes care dura peste secole. Acestea erau însoţite de o bucată de piele pe care este imprimată imaginea unui crocodil. Toate fuseseră descoperite, în urmă cu aproximativ 100 de ani, de străbunicul său într-o peşteră izolată din Iordania. În toată această perioadă făcuseră parte din zestrea familei Saeda, care trăia în satul Um-al-Ghanam, aflat în Galileea, în nordul Israelului.
Primul cercetător care a avut ocazia de a vedea respectivele cărţi a fost David Elkington, cunoscător al istoriei antice, entuziast cercetător al originilor iudaice ale creştinismului şi personaj cu vocaţia ambiguă a unui Indiana Jones britanic flambat de teorii specifice mişcării New Age. Ultima sa apariţie editorială, “In the Names of the Gods”, publicată în 2005, ne oferă şi un portret al autorului: “specialist în mitologie, lingvistică, filologie, geofizică, arhitectură, acustică, muzică, neuro-psihologie, teologie şi în tot ceea ce se înţelege prin atmosfera rezonantă a planetei”. Înainte de ne întreba asupra răgazului pe care David Elkington l-a avut pentru a studia şi aprofunda atâtea discipline, suntem avertizaţi asupra faptului că acesta