Reinventarea institutiilor potemkiniste este cel mai complex proiect al puterii. USL a inteles una dintre piedicile verii 2012, adaptandu-si metodele. Fiindca demolarea institutiilor, cel putin a unora, nu era permisa de Occident, a schimbat strategia: colonizarea lor interna prin lovituri de culise, manevre de destabilizare, eliminarea figurilor apreciate de UE si inlocuirea cu unele dornice sa faca noul joc. In ce consta el? Pe ansamblu, siglele, denumirile, sediile raman in picioare, dar inauntrul lor se construiesc alte institutii, bune la poza, insa perfect inutile in realitate, fiindca nu-si mai indeplinesc scopul existentei lor. Este exact ca povestea Schenghen. Tehnic, toate masurile, procedurile sunt respectate, echipamentele sunt la locul lor si functioneaza. Cu conditia sa le opereze vamesii germani, fiindca romanii sunt experti in statul „de fatada". Un proiect pilot a fost Consiliul National de Atestare a Titlurilor, Diplomelor si Certificatelor Universitare. „Reorganizarea" lui a insemnat colonizarea cu trepadusi de partid, unii chiar cu pretentii de academicieni onorabili. Dar la ce bun, daca nu pot da un verdict in cazul plagiatului Victor Ponta? Si la ce buna existenta lui, in continuare, cand traficul cu diplome si fabricile de doctori isi continua activitatea? O institutie potemkinista, buna de vizualizat din afara, dar inutila prin functionalitatea ei. Mai nou, modelul il vedem aplicat cu indarjire la CSM. Dintr-o institutie unde se reusise, in ultimul an, sa se coaguleze o majoritate reformista, sa se cearna cu buna credinta propunerile facute pentru Inalta Curte sau sa se opuna unor propuneri discutabile privind sefia DNA si a Parchetului General, CSM devine, la randul ei, o institutie potemkinista. A fost necesara inlaturarea a doua figuri apreciate de UE, prin intrigi si mobilizari ale unor retele si figuri dubioase din justitie sub bagheta mi