Lipsa de variante în ceea ce priveşte moda din perioada comunistă a dus la o uniformizare a hainelor şi a accesoriilor, dar a generat şi nevoia de mai multă eleganţă. Croitorii s-au transformat în adevăraţi stilişti, iar hainele venite „pe sub mână“, din străinătate, i-au transformat pe unii români în adevăraţi trend-setteri.

Chiar dacă nu aveau de ales între multe cosmetice şi bijuterii, doamnele reuşeau să arate bine şi să fie cochete. Din contră, mulţi stilişti spun că, în urmă cu mai bine de 23 de ani, românii erau mult mai eleganţi. Majoritatea îşi făceau hainele la croitor, iar puţinelor lucruri cumpărate din magazine se adăugau hainele şi accesoriile aduse din străinătate sau celor fabricate de cei cu mai multă imaginaţie.

Printre elementele care aparţin modei comuniste se numără părul purtat permanent, tuşul negru folosit de doamne pentru a-şi contura ochii, crema Gerovital sau parfumul Liliac, dar şi celebrii blugi, deveniţi faimoşi, dar foarte scumpi şi extrem de greu de găsit. Chiar dacă se încerca o uniformizare în ceea ce priveşte moda, românii erau inventivi şi reuşeau să găsească modalităţi de „fentare“ a regimului. Din păcate, mulţi dintre cei care ieşeau în străinătate pe atunci îşi amintesc că simţeau pe pielea lor diferenţele izbitoare în ceea ce priveşte hainele, accesoriile sau machiajul.

Păcatul de a fi frumos în comunism

Creatoarea de modă Eli Lăslean, din Timişoara, cea care a deschis la începutul anilor `90 casa de modă Elis, a simţit pe pielea ei „beneficiile” comunismului ceuşist. Arădeanca a câştigat titlul de Miss Centru Universitar în 1978, însă acestă onoare avea să se întoarcă împotriva ei într-o societate în care era interzi să fiI mai frumoasă ca „prima doamnă a ţării“, Elena Ceauşescu.

„Era un mare păcat să fIi frumoasă. Dacă te duceai la un interviu de angajare, trebuia să f