Data de 6 martie 1945 reprezintă pentru România momentul instalării oficiale a primului guvern majoritar comunist din istoria acestei ţări. Impus şi controlat în totalitate de către Uniunea Sovietică, guvernul comunist condus de doctorul Petru Groza a demarat, la scurt timp după ce a fost oficializat, procesul de comunizare a statului român urmând cu fidelitate modelul stalinist. Una dintre temele predilecte adoptate de către comuniştii români de la “profesorii” lor sovietici a fost preocuparea pentru stabilirea rapidă în lume a păcii.

Anterior preluării puterii, Partidul Comunist din România înfiinţase şi susţinuse financiar diferite organizaţii şi comitete antifasciste, care militau clandestin pentru ieşirea României din războiul îndreptat împotriva Uniunii Sovietice şi schimbarea regimului antonescian, toate aceste deziderate urmând să grăbească înfrângerea Germaniei naziste şi sfârşitul războiului mondial.

În aparenţă generoase şi sincere, idealurile comuniste referitoare la pace au constituit, în realitate, un instrument eficient de propagandă în folosul Uniunii Sovietice. Evoluţia istorică a evenimentelor a demonstrat faptul că între mesajul oficial lansat de către comunişti şi practică au fost diferenţe majore. În acest sens, referindu-ne la istoria postbelică, amintim sprijinul armat acordat de către sovietici nord-coreenilor în perioada 1950-1953, reprimarea armată a “contrarevoluţiei” maghiare, sprijinul acordat nord-vietnamezilor în conflictul cu SUA, şi alte asemenea exemple.

Citeşte continuarea pe site-ul revistei "Historia".