”N-ar fi vandut niciodata un proces, oricat de mare ar fi fost mita, caci stia ca un judecator care da o sentinta gresita va fi prins mai devreme ori mai tirziu. Obiceiul lui, cu mult mai sigur, era sa ia mita de ambele parti si sa decida apoi pe temei absolut legal. Asta ii aduse o profitabila reputatie de impartialitate.
Cele mai multe dintre aceste lucruri erau, desigur, cunoscute de toata lumea, dar incercarile de a-l demasca dadusera intotdeauna gres; cei ce il sprijineau si a caror loialitate era intretinuta de partea ce le revenea din prada, erau intotdeauna prea numerosi.
Era practic invulnerabil, pentru ca era un prea fin judecator de caractere ca sa aleaga vreun instrument nepotrivit si pentru ca era atat de absorbit de intrigi incat nu putea da gres din cauza neatentiei ori a nestiintei”. Fragmentul de mai sus apare in romanul ”Zile birmaneze”, de George Orwell. Genialul englez care in cartea sa mult mai celebra, ”1984”, a dus un sistem totalitar pana la ultimele consecinte, descrie aici o realitate ceva mai banala: administratia corupta din Birmania colonizata de britanici.
Dupa standardele acestei administratii, judecatorul U Po Kyin este un tip de mare succes si chiar impartial. U Po Kyin este un corupt de incredere, un corupt predictibil. Cotidianul a publicat saptamana trecuta o inregistrare in care secretarul de stat Liana Iacob, din guvernul Nastase, spune ca seful de cabinet al lui aceluiasi Nastase e un golan si ca dorise sa tina spaga pentru el. Respectivul sef de cabinet strica obiceiul: de fapt, spaga trebuia sa mearga la sef.
Dar, promite doamna Iacob in inregistrare, acum intervine ea, da spaga la Nastase si totul va merge ca pe roate. Ce va merge? Investitorul strain cu care vorbeste va putea sa vanda in continuare in duty-free-urile de pe Otopeni. Vocea doamnei Iacob este autentica, scenariul