Primăvara a venit cu mişcări-surpriză pe scena politică românească: divorţul între Traian Băsescu şi PD, partidul său de suflet, fracturarea pe tărâm „moţional” a PDL, repunerea pe tapet a Mişcării Populare, turbulenţele din sânul USL. Dintre toate, însă, semnele unei schimbări de optică şi orientare în PSD mi se par a fi de o importanţă aparte.
Stânga FSN-istă s-a caracterizat prin linia de gândire şi acţiune Iliescu-Brucan-Dan Marţian, tributară influenţelor străine (răsăritene), în aceeaşi măsură aservită intereselor de menţinere a puterii cu orice preţ. În timp ea s-a nuanţat, s-a mişcat în acelaşi registru dar cu deplasarea centrului de greutate spre exploatarea oportunităţilor economice şi de afaceri personale: exponenţii acesteia: Hrebenciuc-Dan Ioan Popescu-Năstase.
A urmat apoi o fază dominată de prezenţa în prima linie a lui Geoană, menită la început să-l disloce pe Iliescu dar căreia i-a căzut pradă (prin efectul de bumerang) şi Năstase. Ea a fost dominată de voinţa suverană a marilor moguli de tipul Sorin Ovidiu Vântu –Dinu Patriciu-Dan Voiculescu. Nota comună a tuturor: orientare neo-comunistă, exploatare nemiloasă a tuturor oportunităţilor de îmbogăţire prin rapt şi speculaţie, neutralizarea criticilor venite cu precădere dinspre occident.
Acum PSD se află sub influenţa şi puterea unei garnituri întinerite, o generaţie nouă: Ponta-Dragnea-Corlăţeanu-Şova. Şcoliţi la catedra veterană, nu păreau a se fi distanţat cine ştie ce de metehnele dascălilor. Evenimentele din vara trecută stau mărturie. Cu toate acestea, ceva nou, ceva deosebit pare a-şi croi făgaş în gândirea şi acţiunea lor. Reacţia dură a forurilor europene la evenimentele din vara trecută pare a fi fost de natură a le limpezi apele în privinţa direcţiei de urmat. Este, în acest sens, în totul edificator jocul combinativ pe care-l face Ponta. Pare convingător că se doreşte inte