La inceputul acestui an, "revolutia Facebook" a schimbat fata lumii arabe. In spatele milioanelor de demonstranti iesiti pe strazile din Cairo, Tunis sau Alger s-au aflat cativa tineri, intelectuali sau simpli muncitori, care au aprins scanteia revoltelor. Unde sunt si ce fac ei acum, la trei luni de la inceputul demonstratiilor? Raspunsul la aceasta intrebare explica efectele prezente ale revolutiilor arabe mai bine decat o suta de analisti.

Care sunt motivele psihologice care au catalizat revoltele tinerilor arabi? Raspunsul intr-un text semnat de Vlad Mixich, aparut si in cadrul dosarului "Butoiul cu pulbere arab" din Dilema Veche.

TERAPEUTUL LUMII ARABE „De ce esti ingrijorat? Vrei sa-mi spui ceva? Nu-ti fie frica!”, spune barbatul brunet aplecat amenintator peste banca din care un pusti il priveste topit de frica. Asa incepe videoclipul pentru „Rais Lebled”, cantecul care a devenit imnul revolutiei din Tunisia fiind preluat si de tinerii din celelalte tari arabe razvratite. „Generatia Facebook” sau „generatia miraculoasa” a scris media occidentala excitata de aparitia unei noi legende: lupta tineretului arab pentru idealurile democratice. Prea corect politic, prea simplu ca sa fie in intregime adevarat.

Cheia care a descatusat valul revoltelor a fost atat de cautata incat analistii s-au oprit la cea mai evidenta: presiunea sociala si economica creata de numarul coplesitor al tinerilor din tarile arabe. Doar ca in adancul mlastinos al inconstientului colectiv, cel care bolboroseste frustrari si dorinte, de ani de zile un proces psihologic isi cauta o finalizare. Nicio imagine nu surprinde mai bine acest conflict precum cea a barbatului brunet din „Rais Lebled” – chiar presedintele tunisian Ben Ali vizitand o scoala cu multi ani in urma – care reprezinta autoritatea paternala transmitand prin indemnul „nu-ti fie