Contractul a fost semnat pe 19 decembrie 2003 între Mihail BaŞulescu (faţă dr.), directorul general de la acea dată al CNADNR, şi Michael A. Adams (faţă stg.), vicepreşedintele Bechtel, în prezenţa fostului ministru de finanţe Mihai Tănăsescu (al treilea din stg., în picioare), a fostului ambasador al SUA în România Michael Guest (mijloc) şi a fostului premier Adrian Năstase (dr. sus)
Declaraţia şoc a ministrului marilor proiecte de infrastructură, Dan Şova, potrivit căreia originalul contractului iniţial cu americanii de la Bechtel pentru construcţia Autostrăzii Transilvania „nu s-a găsit“, ridică semne de întrebare care pun în încurcătura toată administraţia română. Contractul cu Bechtel, prin care statul român a plătit 1,4 mld. euro pentru doar 52 de kilometri de autostrăzi, este considerat cel mai păgubos acord încheiat de România după Revoluţie, iar autorităţile au anunţat că îl vor desecretiza odată cu rezilierea acestuia, lucru care s-a întâmplat la finalul lunii mai. Ce a desecretizat până la urmă statul român şi, mai important, cum a putut statul să rezilieze în mai un contract care nu mai poate fi găsit în iulie?
ZF adresează o serie de întrebări la care statul român ar trebui să ofere răspunsuri, pentru a lămuri situaţia acordurilor încheiate cu Bechtel.
1) Ce contract a reziliat CNADNR dacă nu a avut la dispoziţie acordul iniţial încheiat cu americanii de la Bechtel?
Chiar dacă de-a lungul timpului contractul iniţial cu Bechtel a fost modificat prin diferite acorduri, reziliarea sau încetarea produsă anul acesta nu se putea face altfel decât pe baza contractului iniţial, chiar dacă acesta era în original sau o simplă copie, conformă cu originalul. „Rezilierea sau încetarea contractului cu Bechtel se putea face pe copii ale contractului original, nu neapărat pe original. Indiferent de acordurile ulterioare de modificare
