Tragica întâmplare de miercuri, de la New York, acondus la o dureroasă constatare: America, şi odată cu ea întreaga lume, trăieşte sub semnul fricii. Chiar dacă, după 11 septembrie, viaţa, Tragica întâmplare de miercuri, de la New York, acondus la o dureroasă constatare: America, şi odată cu ea întreaga lume, trăieşte sub semnul fricii. Chiar dacă, după 11 septembrie, viaţa, s-a spus, merge înainte. Pretutindeni oamenii tânjesc după vremurile de dinainte, mai sigure, mai liniştite. S-ar părea însă că sunt "bunuri" iremediabil pierdute în acest început de secol. Accidentul din Manhattan, nu tocmai banal, e drept (nu se izbesc în fiecare zi avioanele de clădiri), a înnebunit lumea în primele minute. Rostit sau nerostit, cuvântul "atentat" a fost pe buzele şi în mintea majorităţii, martori direcţi la eveniment sau indirecţi, prin intermediul televizoarelor. Până să capete substanţă şi credibilitate teoria accidentului, America a retrăit la cote maxime coşmarul de acum cinci ani. Iar televiziunile din întreaga lume, cuprinse de frenezia breaking-news-urilor (nici jurnaliştii n-au făcut excepţie de la regulă, pariind pe ipoteza atentatului), au alimentat psihoza generală. În timpuri normale, în Europa cel puţin, accidentul ar fi aşteptat ora jurnalelor de ştiri. Aşa, acoperirea, disproporţionată orice ar zice "făcătorii" de ziare şi programe tv, a atins cotele unei eveniment planetar, vorbind de la sine sub ce semn trăim cu toţii. E de ajuns ca un pachet amărât să fie uitat într-o staţie de metrou, la Paris, Bucureşti sau oriunde în altă parte, ca lumea să-l vadă ca pe o bombă cu ceas. E de ajuns ca o servietă să fie uitată într-un aeroport, pentru ca panica să pună stăpânire pe autorităţi şi perimetrul să fie izolat. O scrisoare sosită pe adresa vreunei instituţii, considerată ieşită din tipar sau neaşteptată, e primită cu suspiciune, mirosită, deschisă de la distanţă,