“Avem ceva cu cei care cred că sunt stăpânii acestei lumi, iar noi vrem să le demonstrăm că sunt egalii noştri“. L-am citat pe protopopul Bârladului, Vasile Lăiu, cu o frază din discuţia avută cu ziariştii de la casajurnalistului.ro, care au făcut o amplă şi admirabil documentată anchetă (Fracking România) despre exploatarea gazelor de şist, pe axa USA-România. Protopopul este unul din capii răscoalei împotriva Chevron, începută în februarie, la Bârlad şi continuată zilele acestea, la Pungeşti, unde ţăranii păzesc şi acum câmpul, de teamă că utilajele americanilor, nevoite ieri să se retragă, se vor întoarce şi vor porni să foreze pământul. Glasul părintelui Lăiu a trecut de pereţii bisericii, devenind o puternică voce civică răsunând „în apărarea vieţii” din mjlocul oamenilor şi vorbind, ca în fraza de mai sus, despre egalitate şi demnitate. Niciun mesaj nu-i animă mai mult decât acesta pe simplii cetăţeni, ignoraţi şi dispreţuiţi de toţi politicienii care au condus, vremelnic, România şi, adeseori, trădaţi de propriul lor stat. Mişcarea Salvaţi Roşia Montană, revolta împotriva exploatării gazelor de şist au apărut tocmai din cauza comportamentului nedemocratic, de „stăpâni” al conducătorilor, oamenii fiind nevoiţi să se adune în stradă spre a dovedi că există şi că, uniţi, pot zădărnici planurile politicienilor, făcute peste capul lor. Câteva sute de ţărani săraci din Moldova nu s-au mai lăsat umiliţi de „stăpâni”, luându-şi înapoi dreptul de a decide pentru viaţa lor şi oferindu-ne un exemplu de demnitate şi rezistenţă. Următorii aleşi – o să-i înşir de la mic, la mare numai pe aceia în legătură directă cu cazul – sunt însă nedemni să-i reprezinte:

Viceprimarul Vasile Voina, care, deşi există o hotărâre a Consiliului local de interzicere a explorării şi exploatării gazelor de şist pe teritoriul comunei Siliştea, de care aparţine Pungeştiul, a stat piti