•A doua obiectie majora - prejudecata federalismului
Chiar in momentul de fata, legile descentralizarii si deconectarii, dincolo de faptul ca trec foarte greu prin Parlament, sint prost redactate, incomplete, contradictorii, nu reusesc sa alcatuiasca un pachet coerent. Ele par, mai degraba, menita sa comprimita ideea de descentralizare decit sa o sprijine.1 Spun aceste lucruri si din pozitia unui fost "prim-secretar de tip nou" care dupa doi ani si jumatate, exasperat cu ce se-ntimpla cu descentralizarea administrativa in Romania, nu a gasit alta solutie decit demisia. Fara falsa pudoare, s-o numim "o demisie de onoare".
Trebuie, deci, sa ne intrebam: exista posibilitatea descentralizarii reale a tarii noastre? In mod pur teoretic, cu siguranta. Fie in cadrul actualei impartiri teritoriale pe judete, fie printr-o viitoare transformare a celor opt "regiuni de dezvoltare" in unitati administrative propriu-zise. Cele din urma au si meritul ca nu se suprapun perfect pe provinciile istorice ale tarii si, prin urmare, sint capabile sa evite isteriile privind "dezmembrarea Romaniei". Ar trebui sa observam ca, in Polonia, reforma administratiei locale, aminata de noua ani, s-a petrecut vara trecuta dintr-o singura miscare, desi a trebuit sa procedeze si la o noua si dificila impartire administrativa a tarii. Sigur, aceasta reforma era una din conditiile integrarii Poloniei in Uniunea Europeana, iar polonezii, spre deosebire de noi, nu se joaca cind este vorba de indeplinit asemenea conditii, ceea ce i-a si dus acolo unde ei sint, iar noi mai avem de asteptat.
Din pacate, in Romania, ceea ce este posibil teoretic si dezirabil, pare a avea foarte putine sanse in ordinea practica a lucrurilor. Actuala clasa politica, in ansamblul sau, pare a considera centralismul ca pe un fel de arma secreta, ce poate asigura continuitatea la putere. Chiar daca n