Băsescu a flendurit Constituţia până a devenit o cărticică soioasă. E singura lui lectură de ani buni şi recită din ea citind şi printre rânduri ca să-i iasă pasienţa.
Acum, prima lege a ţării este folosită ca fundal pentru discursurile de campanie ale suspendatului trimis la mâna poporului. Opoziţia, dintre Constituţie şi Băsescu, este însă fundamentală.
Ea a fost sancţionată de Parlament de două ori în ultimii cinci ani, un record nu doar pentru Europa, ci şi pentru întreaga planetă. Este cea mai importantă „realizare“ a lui Băsescu, fapt ce a pus România într-un tablou al faptelor şi sancţiunilor politice drastice. În ’89, Ceauşescu a fost executat după un simulacru de proces; în 2007 şi 2012 sunt două proceduri de suspendare a preşedinţilor, ceea ce dovedeşte că reacţia antiprezidenţială se menţine la o cotă extrem de ridicată.
Problema lui Băsescu este că nu a înţeles nimic din istoria recentă şi nici din propriile păţanii. El crede că tot ceea ce i se întâmplă nu are drept cauză nemulţumirea populaţiei, ci este rezultatul unor acţiuni subversive ale unor adversari plini de ură şi invidie pe succesele lui. Nu comportamentul lui dictatorial, care riscă să „mute“ ţara fie spre America de Sud, fie cu mult spre Est, este detonatorul protestelor de stradă, ci „agitatorii“ lui Voiculescu.
Băsescu a devenit nociv pentru România şi pentru distorsionarea până la schimonosire a relaţiilor cu Europa. El a crezut, şi este convins până în ultima fibră, că prezenţa lui la summit-uri asigură reprezentarea cea mai fericită pentru România pe scenă. Mai mult, el este singurul purtător de mesaj european către populaţia care aşteaptă să fie „luminată“ de interpretările pe care le transmite.
A fost şocat când Ponta a mers la Bruxelles la Consiliul European, dar a pus, din răzbunare, un mecanism infernal de compromitere a „uzurpatorului“. Fiind evitat la