România a ajuns la al treilea acord stand-by cu FMI de la începutul crizei în 2009, este monitorizată în paralel de Comisia Europeană şi de Banca Mondială, este lăudată drept ţara cu cea mai dramatică ajustare fiscală exceptând Grecia, i s-a acordat de mai multe ori certificatul de stabilitate macroeconomică şi cu toate acestea cele trei mari agenţii de rating, Standard & Poors (S&P), Moody’s şi Fitch, nu contabilizează nicio ameliorare la nivelul evaluărilor de risc de ţară.
S&P se detaşează prin severitate, menţinând România în afara grupei de ţări cu investment grade, chiar dacă CDS-ul (preţul asigurării contra riscului de default) a coborât de ceva vreme sub pragul de 200 de puncte de bază, iar în prezent stă la 180 de puncte, sub Turcia, Ungaria şi Croaţia.
De ce nu reuşesc autorităţile să convingă agenţiile de rating că România ar merita note mai bune? Sau de ce nu cred agenţiile de rating în evaluările pozitiviste ale FMI? Continuarea pe ZFCorporate
România a ajuns la al treilea acord stand-by cu FMI de la începutul crizei în 2009, este monitorizată în paralel de Comisia Europeană şi de Banca Mondială, este lăudată drept ţara cu cea mai dramatică ajustare fiscală exceptând Grecia, i s-a acordat de mai multe ori certificatul de stabilitate macroeconomică şi cu toate acestea cele trei mari agenţii de rating, Standard & Poors (S&P), Moody’s şi Fitch, nu contabilizează nicio ameliorare la nivelul evaluărilor de risc de ţară.
S&P se detaşează prin severitate, menţinând România în afara grupei de ţări cu investment grade, chiar dacă CDS-ul (preţul asigurării contra riscului de default) a coborât de ceva vreme sub pragul de 200 de puncte de bază, iar în prezent stă la 180 de puncte, sub Turcia, Ungaria şi Croaţia.
De ce nu reuşesc autorităţile să convingă agenţiile de rating că România ar merita note mai bune? Sau de ce nu
