Întrebarea celebră a multor părinţi „Tu de ce nu poţi fi ca fratele tău?” îi frustrează pe cei mici şi poate duce la o ură exagerată care-i îndepărtează iremediabil pe fraţi. Sursa: NORTHFOTO

De la cele mai mici vârste, în minţile fraţilor apar sentimente precum invidia şi gelozia, iar de cele mai multe ori concurenţa între ei are ca miză atenţia şi afecţiunea părinţilor. Animozităţile sunt considerate normale, fac parte din natura umană, aşa că şicanele şi păruielile între fraţi trebuie privite cu îngăduinţă, dar nu încurajate.

Părinţii le pot diminua evitând să îi supună comparaţiilor, încurajând calităţile fiecăruia şi cooperarea. Abordări precum „Fratele tău poate, tu de ce nu poţi?” sau „Fratele tău e bun la română, tu de ce nu eşti?” nu fac decât să îl frustreze pe cel dezavantajat şi să-l oprească în dezvoltarea propriilor calităţi.

Rivalitatea între fraţi se manifestă puternic până la adolescenţă, perioada până la care tata şi mama sunt în centrul universului copiilor lor, însă, atunci când ea a fost puternic alimentată, se poate menţine până la vârste înaintate.

Cristina are două fetiţe de 3, respectiv 4 ani, şi a observat că cea mică este avantajată de concurenţa între ele. „Dacă cea mare învaţă o poezie sau un cântec la grădiniţă, cea mică învaţă după ea. Iniţial credeam că o face doar pentru a o imita, însă e clar că e foarte ambiţioasă şi nu vrea să fie mai prejos decât sora ei”, spune mama fetelor.

Beneficiile rivalităţii

La doar 3 ani, mezina familiei ştie mult mai multe decât sora ei la aceeaşi vârstă. Conform exemplului, rivalitatea fraternă în formă moderată, supravegheată de părinţi, nu poate fi decât benefică.

Când unuia dintre fraţi îi este apreciat un anumit comportament pozitiv, iar celălalt îl imită pentru a se bucura de aceeaşi apreciere, şi unul şi altul au de câşti