Neagu Djuvara renunta la cunoscuta noastra obsesie pentru continuitate, pentru imobilitate, pentru permanenta, abandoneaza vechea viziune statica, preferind sa analizeze istoria in miscare, cu valurile succesive de populatii izvorite din inima Asiei, considerind ca intemeierea voivodatelor (asa considera autorul ca se scrie corect) romanesti ar fi rezultatul indirect al ultimului val migrator, cel al cumanilor, alungat ulterior de valul tatar de la 1241. Venerabilul nostru istoric Neagu Djuvara ne ofera, prin intermediul Editurii Humanitas, 2007, o lucrare ce a stirnit multa vilva in cercurile de specialitate, dar prezinta un mare interes si pentru publicul cititor, devenind rapid un best-seller. Lucrarea poarta titlul "Barbarul cel bun" si ne infatiseaza opinia argumentata stiintific a autorului despre "cum a purces intemeierea primului stat medieval romanesc dinainte de "descalecatoare" si pina la asezarea Mitropoliei Ungrovlahiei la Arges". Dl. Djuvara considera ca cercetarea istorica privind intemeierea primelor unitati statale romanesti a fost viciata pina acum de trei "pacate originare". In primul rind, faptul ca istoriografia noastra s-a nascut tirziu, intr-o epoca a natiunilor si nationalismelor, a facut ca ea sa fie obsedata pina astazi de asa-zisul "interes national", ceea ce a condus la o selectare a datelor si faptelor convenabile, la tainuirea si rastalmacirea unora si exagerarea altora, riscind astfel sa se discrediteze in fata istoriografiei europene, pentru ca "mintea noastra nu este in stare sa judece in absolut ce-i bine si ce-i rau in timp" (p.7). In al doilea rind, istoriografia noastra nu ar fi stiut sa cuprinda dezvoltarea entitatilor noastre statale in ansamblul istoriei Europei Centrale si Orientale, reliefind multiplele interferente ce se produceau cu dezvoltarea altor entitati. "Am tinut cu obstinatie - sustine autorul - sa ne construim o is