Sa zicem ca ai un PIB de 500 de miliarde. Si ca ai un volum al cheltuielilor Statului de 35 de procente din PIB, esti o tara geniala, ca Bulgaria, si n-ai deficit bugetar, tot 35 la suta sunt si veniturile. Avem o cadere economica de 10 procente. Cheltuielile bugetare nu sunt reformate, stiu cazuri, deci cheltuielile raman la 175 de miliarde. Veniturile scad proportional. Deci in loc de 175 de miliarde venituri avem 157,5 miliarde, scrie Dan Selaru pe blogul sau.
S-a creat un deficit bugetar de aproape 3,9 procente din PIB.
Sa facem exact aceleasi socoteli dar cu 25 de procente din PIB cheltuieli si venituri. Cheltuieli 125 de miliarde, venituri 112,5, aproape 2,8 procente din PIB deficit. La 20 de procente sunt 2,2 procente deficit.
Sa formalizam. Avem A PIB, o cadere economica de x si, fara deficit, o componenta a cheltuielilor Statului de y. Dupa caderea economica si fara reforma avem un PIB de A(1-x), cheltuieli de Ay si venituri de Ay(1-x), deficitul procentual este (cheltuieli-venituri)/PIB, un deficit procentual de yx/(1-x).
Deci, cu cat este mai mare implicarea Statului in economie cu atat este mai mare deficitul bugetar pentru care trebuie sa platim toti. Cu cat caderea economica este mai mare cresterea deficitului este mai abrupta pentru ca deficitul nu este liniar in crestere cu caderea economica.
La noi au crescut cheltuielile, pe vremea Guvernului Tariceanu y-ul s-a marit, actualul Guvern nu a luat nicio masura sa scada x-ul sau y-ul. Daca ne punem insa intrebarea ce era mai important, era scaderea x-ului, masuri anticriza, mai greu de facut decat scaderea y-ului, adica a influentei Statului in economie.
In vremuri grele e mai eficient sa ai in vedere crestera economica decat scaderea ponderii Statului in economie. Dar e mai usor sa reduci cheltuielile decat sa iei masuri.
Nu s
