În mod instinctiv, femeia caută un bărbat puternic, pentru că în genele sale strămoşeşti este codificat mesajul că un astfel de bărbat îi face urmaşi sănătoşi şi-i ocroteşte familia. Pe măsură ce omenirea a evoluat, instinctele au început să treacă prin filtrul socializării, specialiştii observând că femeia a tradus acest instinct prin asocierea cu un bărbat mai înstărit şi mai educat decât ea, cu o carieră de succes, şi nu unul „musculos”, pentru a se simţi în siguranţă şi a-şi întemeia o familie.

În ultima vreme însă, modelul tradiţional al relaţiei dintre bărbat şi femeie a suferit modificări aproape radicale, pe măsură ce tot mai multe dintre femei au depăşit performanţele profesionale ale bărbaţilor, au ajuns în funcţii de conducere în marile companii şi şi-au asigurat prin forţe proprii o stare materială la fel de bună şi chiar mai bună decât cea a multor bărbaţi. Astfel, femeia modernă, ambiţioasă, educată şi „carieristă” amână de regulă să-şi facă o familie, fiind preocupată mai degrabă de ascensiunea socială şi profesională. Pe de altă parte, acest stil de viaţă o face să fie mai mofturoasă în alegerea unui bărbat şi, tot refuzând partidă după partidă, se trezeşte singură la 30 de ani, intră în panică şi cade, de cele mai multe ori, în plasa unui... nărod.

Un recent studiu american realizat de Pew Reserch Centre din Philadelphia, publicat în revista The Atlantic, compară statutul acestor femei din societăţile avansate cu cel al femeilor de culoare din Statele Unite, unde 70% dintre ele sunt necăsătorite, iar numărul femeilor de culoare titrate este dublu faţă de cel al bărbaţilor de culoare cu studii superioare. Peste Atlantic, situaţia este similară. În Marea Britanie, de pildă, însuşi Ministerul Educaţiei a raportat recent „o diferenţă evidentă” între numărul femeilor şi cel al bărbaţilor absolvenţi de studii superioare. Dacă până acum, numa