Mulţi dintre noi am trecut prin situaţii care ţin de protecţia consumatorului. Fie am fost înşelaţi în legătură cu proprietăţile produsului sau serviciului, fie am fost păcăliţi la preţ sau în ceea ce priveşte condiţiile contractuale şi am dorit să ni se facă dreptate. Mijloacele necesare nu lipsesc. Cadrul legislativ este din ce în ce mai stufos atunci cånd vine vorba de protecţia consumatorului. Avem o Autoritate Naţională pentru Protecţia Consumatorilor, asoc
Mulţi dintre noi am trecut prin situaţii care ţin de protecţia consumatorului. Fie am fost înşelaţi în legătură cu proprietăţile produsului sau serviciului, fie am fost păcăliţi la preţ sau în ceea ce priveşte condiţiile contractuale şi am dorit să ni se facă dreptate.
Mijloacele necesare nu lipsesc. Cadrul legislativ este din ce în ce mai stufos atunci cånd vine vorba de protecţia consumatorului. Avem o Autoritate Naţională pentru Protecţia Consumatorilor, asociaţii ale consumatorilor şi, mai nou, un Centru European al Consumatorilor. Asupra tuturor acestor iniţiative pluteşte însă un nor de neîncredere, generat de lipsa unor rezultate concrete, de potenţiala coruptibilitate a oamenilor care stau în spatele acestor instituţii sau chiar de lipsa lor de profesionalism.
Cu referire la cadrul legislativ, acesta se dezvoltă văzånd cu ochii, iar producătorii şi comercianţii au toate motivele să fie preocupaţi din această cauză. Unul din motive ar fi acela că, inevitabil, legislaţia ajunge să devină redundantă, confuză şi sursă de posibile abuzuri.
Cele afirmate mai sus le putem proba cu noul act normativ referitor la protecţia consumatorului, şi anume Legea nr. 158/2008 privind publicitatea înşelătoare şi publicitatea comparativă. Aceasta transpune integral prevederile Directivei nr. 2006/114/CE a Parlamentului European şi a Consiliului Uniunii Europene din data de 12 decembrie 2006, pub