Ziua multinaţională Luni dimineaţă, toate rotiţele se pun în mişcare. Angajaţii încep să sosească, unul cîte unul, străduindu-se să alunge senzaţia matinală de inerţie, cu cafele, glume nesărate şi e-mail-uri deochiate. Managerii încep să răsfoiască ziarele, încercînd să intre în "transa" business, unde vor fi iluminaţi brusc de ideea grandioasă care le va justifica salariile (şi, de ce nu, chiar le va creşte). Ideea de obicei întîrzie sau se îneacă subit într-o avalanşă de mesaje high priority, în torente de brief-uri, report-uri şi forecast-uri; sau cade răpusă fără milă în toiul unui sales meeting furtunos. După pauza de prînz, problemele încep să curgă din nou (într-o companie multinaţională, chiar şi problemele au denumiri englezeşti, ca şi tot restul: funcţiile angajaţilor, subiectele e-mail-urilor, evenimentele importante din cadrul firmei etc.). Hăţişurile comunicării devin tot mai încîlcite, clienţii tot mai nerăbdători, iar şefii (top management-ul) din ce în ce mai insensibili. Afară apune soarele, se aprind luminile în oraş, se aprind luminile şi în birou, ai vrea să pleci acasă dar nu poţi (un adevărat team player nu-şi părăseşte colegii la greu şi, în plus, nici n-ar da bine la evaluare), iar calculatorul continuă să-ţi amintească implacabil şi calm task-urile nerezolvate de peste zi...

Conversaţie la cafenea Scena (sau, pentru a păstra limbajul business, să-i spunem "locaţia"): o cafenea aglomerată, în Piaţa Dorobanţi, joi seara. Personaje: Sandra (28 de ani, Client Service Director într-o agenţie de publicitate, salariu: 1.500 euro). Dora (27 de ani, Operations Manager la o sucursală a unei bănci internaţionale, salariu: 800 euro). Radu (30 de ani, Country Sales Manager la o mare companie farmaceutică multinaţională, salariu: 1.800 dolari).

Sandra (se uită nerăbdătoare în meniu, între timp îi sună telefonul mobil, îl închide nervoasă)