Artistul este veşnic neîmpăcat cu talentul său şi caută tot timpul să se autodepăşească.
Ioan Popei a pictat sute de tablouri, care s-au răspândit pe la colecţionari din lumea întreagă. Acum lucrează în special la şevalet, dar s-a afirmat cel mai bine ca pictor de icoane pe lemn. Artistul plastic spune că abordează în picturile sale un tip de colorit cu tentă terapeutică, pe care o denumeşte cromatoterapie.
El susţine că din acest motiv a devenit dependent de pictură. „Anumite culori pot crea stări pentru anumiţi oameni la fel ca mirosul, muzica, gustul etc.“, afirmă artistul. Abordează cu uşurinţă o diversitate de teme, dar spune că rămâne permanent un colorist, un adept al culorii.
Motive de a picta
„Toate temele sunt pentru mine un motiv de a colora, indiferent că pictez abstract sau figurativ“, spune Ioan.
Diversitatea de stiluri abordate de-a lungul timpului este pusă pe seama nemulţumirii şi a dorinţei de explorare. „Cu tot pozitivismul meu, în ceea ce priveşte pictura mea sunt mereu nemulţumit. Şi apoi, dorinţa de a explora tot ce se poate în pictură mă forţează să folosesc toate mijloacele şi stilurile pentru a obţine ceea ce îmi doresc“, explică artistul.
Pentru el, a picta înseamnă nu numai să ai talent, ci să stăpâneşti foarte bine elementele meseriei, să fii bun meseriaş. „Recunosc un pictor bun după portret. Dar şi după o natură statică cu flori poate fi recunoscut un bun meseriaş. Nu întotdeauna talentul este un dar, el te poate şi chinui“, afirmă Popei. Unul dintre genurile la care revine cu insistenţă este portretul.
Icoana perfectă, pe o poartă de lemn la Agapia
„Mă surprind uitându-mă lung la oameni, chiar agresându-i cu privirea în unele cazuri. O fac din dorinţa de a reţine trăsăturile, mai ales la cei care mi se par interesanţi, pentru ca ulterior să-i aşez p
