TRANZACŢIILE TRANZIŢIEI

Idei politice "de export"

Facem, pe bună dreptate, parte dintre cele mai dezbinate etnii în diasporă. Nu este, poate, doar un dat istoric, este şi rolul unei acţiuni bine orchestrate şi de durată, prin care omnipotenta securitate română a aruncat sămînţa neîncrederii şi vrajbei printre românii — mai vechi şi mai noi — de afară. Demersul a fost atît de eficient încît şi astăzi, la trei ani după dispariţia — formală cel puţin — a structurilor diversioniste, concetăţenii noştri se suspectează intens unii pe alţii de a fi ori securişti ori în solda ei. Te întrebi chiar, cîteodată, privind la etniile din jurul nostru, solidare pînă-n pînzele albe cînd e vorba de un interes mai general (chiar dacă între ei se păruiesc fără milă) ce se întîmplă cu noi, cine şi ce ne pune în paharul existenţei, de ne atinge această păguboasă maladie? Fenomenul nu ţine doar de cei ce trăiesc zi cu zi în altă parte decît în ţara lor de baştină. Mai nou — şi anume de vreo doi ani încoace — românul, de cum se urcă în avion la Otopeni are brusc alte idei, alte convingeri politice, alte opţiuni decît cele pe care le împărtăşeşte celor de acasă. Prima atestare documentară a ciudatei maladii datează de prin luna martie a anului '90 şi ea se referă la cazul (doar la prima vedere straniu) al onorabilei doamne Doina Cornea, care a cerut atunci hotărît Occidentului să boicoteze România, unde nici democraţie şi nici libertate nu este.

Lista „bolnavilor" s-a mărit brusc, după 13—15 iunie, şi unii dintre ei s-au manifestat cronic, multă vreme după aceea. Domnii Ion Raţiu, Smaranda Enache, Gabriel Andreescu s-au prezentat la Consiliul Europei implorîndu-i pe cei de acolo să nu ne primească cumva în rîndurile lor. O recrudescenţă a bolii s-a manifestat în cazul domnului Ion Raţiu care, ajuns recent în America, a simţit brusc dorinţa de a dezvălui democraţilor o