Dacă la început a fost surpriza extrem de plăcută a unui eveniment unicat prin modul de organizare și format, după patru ediții, FILB-ul a devenit certitudinea că orice proiect independent realizat cu pasiune poate deveni un brand. Dincolo de un bilanț, dialogul cu cei trei responsabili de proiect ne dezvăluie părțile neștiute ale celui mai viu festival independent de literatură din România. (un cristian)

Vrem ca festivalul să fie accesibil iubitorului de literatură mediu (Bogdan-Alexandru Stănescu – președinte FILB)

Publicul este aproape coorganizator (Oana Boca – vicepreședinte FILB)

Am adus scriitori de valoare incontestabilă (Vasile Ernu – director executiv FILB)

Cine a fost cu ideea festivalului și ce modele de inspirație au existat?

Bogdan-Alexandru Stănescu: Nu-mi mai pot asuma nici măcar amintirea legată de persoana care a avut ideea. Prefer să rămînem cumva la o idee comună. Nici despre modele de inspirație nu pot vorbi, cel puțin la prima ediție a festivalului, cît, mai curînd, despre o „lansare de carte“ mai amplă, care a căpătat proporțiile unui minifestival. A fost o pornire plină de entuziasm din specia celor ce eșuează. Din fericire, prima ediție n-a fost deloc un eșec.

Oana Boca: Inițial, în toamna lui 2008, aveam în plan doar un soi de lansare mai complicată (dar punctuală și nerepetitivă), un eveniment cu ajutorul căruia ne doream să promovăm cărțile lui Attila Bartis, György Dragomán, Juli Zeh, Wojciech Kuczok și Philip Ó Ceallaigh, traduse la Polirom. Pentru că, pînă la un punct, destinele celor cinci seamănă cu cele ale scriitorilor români din „noua generație“, ne gîndeam că evenimentul ar putea aduce în discuție teme, temeri, preocupări și contacte comune. Așa că am imaginat trei zile de dezbateri.

Abia în stadiul de BT al materialelor promoționale am decis să schimbăm numele eve