PREMIERĂ ● Între uitare, odihnă şi împăcarea cu sine
"Sînt obosit de atîta teatru", scrie George Banu în "Odihna" – text care a văzut lumina rampei recent, la Teatrul "Tony Bulandra" din Tîrgovişte, în regia lui Mihai Măniuţiu. Dar, spune distinsul critic, a mă odihni înseamnă a sacrifica teatrul, iar odihna adevărată este un act de curaj.
PREMIERĂ ● Între uitare, odihnă şi împăcarea cu sine
"Sînt obosit de atîta teatru", scrie George Banu în "Odihna" – text care a văzut lumina rampei recent, la Teatrul "Tony Bulandra" din Tîrgovişte, în regia lui Mihai Măniuţiu. Dar, spune distinsul critic, a mă odihni înseamnă a sacrifica teatrul, iar odihna adevărată este un act de curaj.
Totuşi, să-i dai spiritului odihnă, pentru că odihna e pacea somnului, e uitare. Să te odihneşti înseamnă revenirea de tine însuţi. Odihna îţi dă împăcare cu tine însuţi. E odihna tăcerii. O tăcere impusă.
Asemenea aforisme l-au impresionat probabil pe Măniuţiu cînd a hotărît să monteze spectacolul "Odihna sau Puţin înaintea sfîrşitului". El a văzut în aceste enunţări cugetate ale lui Banu o renunţare la ceea ce omul de teatru a făcut o viaţă. Pentru a reda "odihna" aşa cum o descrie George Banu, regizorul intercalează în scenă povestirea personajului (rolul Omului de teatru este interpretat de Marian Rîlea) cu mişcarea, cu dansul (coregrafia – Vava Ştefănescu), cu montajul video. Este de fapt o "încăierare" a gîndurilor autorului cu fantomele. În momentul în care spune cu glas tare că vrea odihnă, că renunţă, că vrea pauza regăsirii de sine, fantomele teatrului îl năpădesc. O lume a fantomelor se ţine de el. Astfel, personajul principal retrăieşte memoria teatrului, căci viaţa lui a fost şi rămîne această artă efemeră.
RETRĂIREA TEATRULUI. Regizorul aduce în scenă, alături de cel care vrea să se odihnească, Femeia păpuşă (inte