Dodon n-a rupt gura tirgului prin inedit si e chiar de mirare ca nu i s-a urit sa umfle ideea hat pina la ditamai discursul. Or, cine nu stie ca PCRM se crede victima a fraudelor electorale puse la cale de actuala AIE? Nu-i comunist de leac care sa nu se lamenteze pe aceasta tema.

Chestie de citit in „Jurnal de Chisinau": Discursul lui Dodon - o analiza de text. Este vorba de recenta plenara a PCRM, unde fostul candidat la Primaria Capitalei a tinut o cuvintare. Presa a cautat acolo ceva materie de cancan apropo de presupusa mazilire a lui Dodon, ghineralu', cica, fiind tare suparat ca oastea pe care o conduce a pierdut iarasi Chisinaul. N-am urmarit subiectul, marturisesc. De la o vreme (si nu e nicidecum un efect al caniculei, va asigur), orice aluzie sau directa la PCRM si, in genere, la politichia moldoveneasca imi face, vorba lui Arghezi, o sincera oroare. Am obosit, sint sastisit, perceptia mea de cititor, privitor si, rar, pentru ca dictiunea alor nostri la radio imi ulcereaza timpanele, ascultator nu mai rezista sa primeasca aceleasi vechi, terfelite subiecte. Mi s-a acrit si de ideatia vesnic posaca a PCRM si de pruritul din sinul AIE. Gainariile dintr-o tabara si flatulenta din cealalta nu mai intretin nici macar curiozitatea de tip pervers: te plictisesc, pur si simplu. „Jurnal..."-ul a avut rabdare si crede ca vorbele lui Dodon la plenara in chestie „rezuma mentalitatea comunistilor in opozitie si perceptia realitatii de catre fostul partid de guvernare". Adica a forat dincolo de stratul fabulatoriu, spre esente - un fel de intreprindere psihanalitica, nelipsita, probabil, si de o anume tenta detectivistica. Vana insa, pentru ca a dat de un lucru pe care il sugereaza aproape orice manual de istorie (si bunul simt, de altfel): „un model traditional al partidelor de acest gen". Asta vrea sa spuna, pre limba imbirligata a „exegezei", ca lupul isi schim