În „Bucureştii de altădată", valoroasa şi savuroasa cronică a lui Constantin Bacalbaşa, anul 1900 se arată plin de evenimente şi întâmplări care mai de care mai importante. „Ţărişoara noastră" se confrunta cu emigrarea evreilor şi cu o mişcare antisemită, dar şi cu răscoala ţuicarilor care nu mai vor biruri grele pe licoarea neaoşă ce aduce buna dispoziţie. Take Ionescu se luptă împotriva guvernul Carp, iar Doamna Cu Coasa seceră de zor. I-a dus pe lumea cealaltă pe Anton Bacalbaşa, pe cântăreţul I.D. Ionescu, cel care animase, veri la rând, Grădina Unionului, cu şansonete şi romanţe (transformând în legendă piesa cu „o botină din cea mai fină şi un picior foarte uşor"). Cât despre ce se întâmplă în Europa largă, evenimentele menţionate nu sunt foarte multe. Găsim însă următorul pasaj: „Din Paris vine ştirea că Théâtre Français (Comedia Franceză) a căzut pradă flăcărilor. Artista Dudley a fost scoasă jumătate asfixiată. Artista Henriot a fost carbonizată. Tânăra Henriot, de curând angajată la Comedie, era de o mare frumuseţe, avea 19 ani şi dădea mari speranţe. Artistul Falconnet a pierdut 20.000 de franci pe cari-i păstra într'un dulap.

În „Parizianca“ (1874), Pierre-Auguste Renoir a imortalizat-o pe actriţa Henriette Henriot

Tablouri de mare valoare şi goblenuri scumpe au fost distruse. Autorul dramatic Victorien Sardou asista în stradă la dezastru şi plângea. Emoţia la Paris este imensă. Cabina artistei Henriot a fost găsită intactă, prin urmare, dacă artista rămânea înăuntru, scăpa. Din toate părţile lumei au sosit telegrame de condoleanţe. Cea dintâi telegramă a venit din Canada din partea marelui artist-tragedian englez Irwing. Trupa Comediei Franceze a jucat apoi la Odeon".

Despre juna Henriot, mistuită în incendiul care a izbucnit după un spectacol de matineu, în ziua de 8 martie 1900, nu se ştie mare lucru. Alte consemnări su