România este plină de persoane importante. Sunt peste tot, în birouri, pe stradă, în parlament, în firmele de stat şi private, pe stradă sau în frizerie. Te uiţi la ele cu un soi de teamă.

Tu nu eşti o persoană importantă. E o mare taină pentru tine cum se ajunge persoană importantă. Degeaba cauţi în cărţi, n-o să găseşti. Poate în cărţuliile care pretind că-ţi „dezvoltă personalitatea“ ai să citeşti nişte chestii, cum să fii încrezător în forţele tale, cum să pupi în cur, cum să reuşeşti în viaţă. Dar tu cauţi altceva, taina! Nici Gogol nu dezleagă această taină în nuvela „Mantaua“: „Trebuie să ştiţi că respectiva persoană importantă devenise doar de curând persoană importantă şi că mai înainte fusese o persoană neimportantă. De fapt, nici acum postul lui nu era considerat important în comparaţie cu altele, şi mai importante. Dar întotdeauna se va găsi un cerc de oameni, pentru care pare important ceea ce-i neimportant în ochii altora.“ („Mantaua“, Editura Polirom, traducere Emil Iordache.)

E o mare taină cum se ajunge persoană importantă. Degeaba cauţi în cărţi, n-o să găseşti.

Tu eşti un Akaki Akakievici, personajul lui Gogol, care a fost jefuit de mantaua sa nouă, din stofă foarte bună, pentru care i-a plătit croitorului toată agoniseala de-o viaţă. Aşa ţi-a fost scris, să fii ca ăsta, Akaki Akakievici, care ajunge în faţa unei persoane importante, sperând că îl va ajuta să-şi recupereze mantaua furată de nişte borfaşi. Persoana importantă îşi dă importanţă pentru că bietul Akaki n-a respectat procedura plângerii sale: „Ştiţi cu cine vorbiţi? Vă daţi seama în faţa cui vă aflaţi? Vă daţi seama sau nu? Răspundeţi!“. Chiar aşa, de câte ori n-ai auzit la persoanele importante din jurul tău această întrebare: „Ştii cu cine vorbeşti? Îţi dai seama în faţa cui te afli?“ Şi la televizior, şi la primărie, şi în blocul în care locuieşti, se găsesc