Anul trecut, prin decembrie, scriam în această pagină de ziar că "În curând, am eu o premoniţie, serviciile secrete de la noi, urmând modelul «Marelui Licurici», îşi vor pune în fruntea statului un şef de-al lor, terenul e pregătit deja. Sub pretextul guvernelor tehnocrate se ascunde această manipulare ordinară şi periculoasă, cu dezlegare de la americani. Autoritatea legislativului este contestată cu vehemenţă, ca şi a politicienilor risipiţi pretutindeni. Democraţia e nesuferit de costisitoare şi, uneori, imprevizibilă, în stare de surprize neplăcute pentru serviciile de informaţii. Bicameralismul parlamentar a dus ţara de râpă, răcneşte deloc accidental dl.Băsescu, omul ales să-l impună la Cotroceni pe «Golden-boy»-ul serviciilor şi să încheie astfel un ciclu de dezintegrare naţională. De aici şi tirada oficială împotriva partidelor, inclusiv a PDL-ului, arestările cu nemiluita în rândul activiştilor politici cu vizibilitate. Cetăţeanul trebuie să fie într-atât de debusolat şi dezamăgit încât să-l urască pe politician, să-l alunge din preferinţele-i electorale. Simpatia i se va muta dincolo, în tabăra tehnocratului neatins de boala politicianismului, şi ce mai contează că el vine dinspre serviciile secrete. Dimpotrivă, este o garanţie că interesul naţional primează, şi, de vreme ce România e pe buza prăpastiei, cine s-o salveze dacă nu stăpânul Informaţiilor ? Miza, deci, pe Ungureanu şi Maior ! Deocamdată, e nevoie de o etapă intermediară, de pregătire a norodului”.

Ieri, o dată cu desemnarea domnului Răzvan Mihai Ungureanu să constituie noul cabinet, se deschide această etapă intermediară. Mutarea preşedintelui era previzibilă, întrucât:

- pentru orice regim autoritarist aflat pe buza prăpastiei, apelarea la serviciile secrete este ultima soluţie, soluţia disperării !;

- numirea în fruntea guvernului a şefului spionilor este o încercare de etanş