Este, deci, posibil capitalismul global? Sau transformarile in curs vor conduce catre un nou sistem economic si social? Exista un paradox demn de a fi sesizat in aceste desfasurari: pe de o parte, se doreste liberalizarea tot mai accentuata a tuturor aspectelor vietii socio-umane, pe de alta parte, se doreste controlul procesului. Or, cele doua sint incompatibile. Un rol special in orice analiza stiintifica actuala trebuie destinat Noii economii a cunoasterii sau a informatiei, politicilor inovatiei, revolutiei IT and C. Economicul e perceput - vezi si Georgescu-Roegen, Legea entropiei si procesul economic - ca o sinteza indestructibila intre energie, substanta si informatie, cu un accent particular pe economia speculativa si pe neteconomie, fenomene ce fac ca puterea sa treaca de la state catre piete, de la Gemeinschaft la Gesselschaft. Structurile de cunoastere (knowledge structure) reprezinta, alaturi de finante, principalele forte ale dezvoltarii economice, caracterizate de o dinamicitate superioara si o mare flexibilitate in actiune. Toate acestea reclama cu necesitate, ca side-effect, aparitia unor autoritati capabile sa guverneze la nivel global. Binele si mai binele nostru in continuare, ca indivizi si ca societate, depind tot mai putin de resursele materiale la dispozitie si tot mai mult de institutiile pe care vom sti sa ni le oferim, de o noua rinduiala institutionala capabila sa sustina dezvoltarea, dimensiunea institutionala a globalizarii fiind pina acum neglijata, veriga slaba in sistem. Aceasta prezentare a problematicii dezvoltarii in conditiile globalizarii are o importanta deosebita, propunind practic o noua balanta a dezvoltarii, cu accent pe capitalul uman si institutional. A doua tendinta majora a lumii contemporane, alaturi de globalizare, este cea opusa, dar complementara, de regionalizare, de localizare, de organizare a vietii economico-socia