Celebrul conac al familiei Macedonski de pe Valea Amaradiei a ajuns o ruina. Mobila, obiectele personale si cartile poetului au fost furate.
Pe Valea Amaradiei, intre doua siruri parca nesfarsite de dealuri, se-asterne o lunca stramtorata, dar manoasa, in care nu mai intalnesti frumoasele zavoaie dominate de salcii si plute ca odinioara, taiate cu inversunare si fara ratiune.
In stanga si-n dreapta, satele parca au fost azvarlite pe pante si sunt gata sa o ia inspre firul vaii. In scurt timp ajungem la podetul indicat si trecandu-l intram in hotarul Pometesti-Adancata, uitat parca de lume si de autoritati. Strabati la pas aproape cinci kilometri si zaresti pe colina o cladire nici prea mica, nici prea mare cuprinsa de ruina. Starea avansata de degradare ii grabeste sfarsitul si din celebrul conac al familiei Macedonski nu va mai ramane decat amintirea, ca un rondel trist la adresa acestui popas al spiritului. Dupa nationalizare, conacul si mosia poetului au ajuns in proprietatea statului, in el functionand ba scoala, ba caminul cultural si chiar un mic muzeu. Din 1990, doar paragina este aici stapana. Adica un mediu prielnic spre a se fura tot ce se putea. Au disparut mobila, cu piesele ei foarte valoroase, obiectele personale, cartile din biblioteca poetului si alte bunuri de a caror urma oamenii legii n-au mai dat.
De jur-imprejur, privelistea dezolanta a luat locul infloritoarei mosii din care sareau in ochii celui sosit frumoasele livezi ce imbracau dealul si gradinile de langa apa Plavitei. Doar teiul secular crescut chiar la intrarea in imobil – in care se refugia deseori poetul – pare neschimbat, contrastand strident cu cladirea ramasa fara geamuri, giurgiuvele, parchet, sobe din teracota. In camere, apa din precipitatii se infiltreaza in voie, liliecii si-au facut aici adapostul, ca si paianjenii care si-au tesut panze lungi
